Cum păstrați un ceas pe care nu îl veți purta luni de zile

Aproape orice colecție are cel puțin un ceas nepurtat de un an. Uneori este moștenit, alteori a rămas dintr-o etapă care a trecut, alteori este un ceas de ocazie care așteaptă un prilej ce tot nu vine.

Depozitarea îndelungată nu este periculoasă în sine. Trei lucruri concrete o iau razna și toate trei se pot preveni în vreo cinci minute.

1. Cureaua moare înaintea ceasului

Acesta chiar se întâmplă. O curea de piele lăsată îndoită într-o cutie timp de doi ani păstrează îndoitura definitiv, iar fibrele de la cută s-au uscat. Scoateți ceasul, îl închideți pe mână și, într-o lună, cureaua crapă de tot.

Cum preveniți: păstrați ceasul cu cureaua desfăcută, nu înfășurată. Dacă trebuie neapărat să stea într-o cutie, întindeți cureaua dreaptă în loc să o încolăciți în jurul carcasei. Hrăniți pielea ușor cu balsam înainte de depozitare, nu după.

2. Umezeala intră și rămâne

O cutie închisă într-un dulap din dormitor nu este un mediu uscat, mai ales într-o casă veche sau una de pe litoral. Umezeala condensează pe metalul rece, iar un ceas care petrece o iarnă într-un sertar umed poate face pete de rugină pe capacul carcasei și în interiorul zalelor brățării.

Cum preveniți: alegeți un loc cu aer în mișcare, cu temperatură stabilă, deasupra nivelului podelei. Evitați pivnițele, garajele, podurile și orice perete exterior. Un pliculet de silicagel în cutie merită cei cincizeci de cenți — schimbați-l anual.

3. Bateria unui ceas cu cuarț curge

Acesta este cu adevărat distrugător. O baterie lăsată să se consume complet într-un ceas depozitat poate pierde electrolit, iar reziduul corodează mecanismul într-un fel care de multe ori nu mai merită reparat.

Cum preveniți: dacă un ceas cu cuarț urmează să stea mai mult de șase luni, cereți să i se scoată bateria. Nu să fie înlocuită — scoasă. Nu costă aproape nimic și este diferența dintre un ceas care merge și unul bun de pus pe hârtii.

Și ceasurile automatice?

Mai puțin urgent decât sugerează internetul. Un automatic modern lăsat oprit un an nu suferă nimic din ce nu s-ar rezolva la următorul service. Uleiurile sintetice nu se încheagă așa cum o făceau cele naturale acum cincizeci de ani.

Două lucruri mărunte ajută:

• Depozitați-l descărcat, nu întors complet. Un arc principal ținut ani la rând la tensiune maximă capătă o ușoară deformare permanentă. Lăsați-l să se consume înainte să îl puneți deoparte.
• Întoarceți-l puțin o dată la câteva luni, dacă vă vine ușor. Treizeci de rotiri și lăsați-l să meargă o zi. Este opțional, nu întreținere — dacă săriți peste, nu pierdeți decât un interval de service.

Dacă ceasul este cu adevărat valoros și urmează să stea ani buni, un service înainte de depozitare este mai bun decât unul după. Uleiurile vechi care stau nemișcate sunt o stare puțin mai proastă decât uleiurile proaspete care stau nemișcate.

Lista de cinci minute

1. Ștergeți carcasa și cureaua cu o lavetă uscată — sărurile de pe piele rămase pe metal sunt cele care pornesc coroziunea.
2. Curățați cureaua după metoda potrivită materialului ei și hrăniți ușor pielea.
3. Lăsați un automatic să se descarce. Scoateți bateria dintr-un ceas cu cuarț.
4. Înșurubați coroana complet.
5. Depozitați-l desfăcut și întins, într-un loc uscat, stabil și ferit de soare, cu un pliculet de silicagel.

Sau: nu îl depozitați

Sfatul sincer, prost pentru oricine vinde cutii, este că cea mai bună depozitare pentru majoritatea ceasurilor este una la vedere. Un ceas pe care îl vedeți este un ceas pe care îl purtați din când în când, iar asta trebuie să facă un ceas: să fie purtat. Ce stă un deceniu într-un sertar iese de acolo având nevoie de toate deodată — curea, garnituri, service.

Dacă motivul pentru care un ceas nu se poartă este pur și simplu că nu se vede, soluția nu este o depozitare mai bună. Este un raft.

Două ceasuri stau comod pe un Valet Tray Duo; patru, pe un Display Rack Four; șase, pe Summit. Pentru ceasurile pe care chiar le rotiți, a le ține la vedere înseamnă o îngrijire mai bună decât a le ține la adăpost.